In cinstea celei care a plecat
Azi-noapte a plouat ca de-obicei,
Ca Dumnezeu face ce vrea
O nopate ploua-n cinstea mea...
O noapte ploua-n cinstea ei...
Azi-noapte, insa a plouat
In cinstea celei care-a plecat !
A plecat?...
Cine-a plecat?...
N-am plecat nici eu, nici ea -
A plecat altcineva !...
Dar cine-a fost nu stim nici noi !...
Stim doar c-am gazduit-o amindoi,
Si-am gazduit-o fiindca ne-a placut.
Pesemne Dumnezeu asa a vrut !...
Ca sase saptamini in sir,
Din ziua cind ne-am intilnit,
O clipa nu ne-am despartit...
Si le-am trait la fel tustrei,
Sorbind doar din parfumul ei -
Parfum de trandafir !...
A stat cu noi,
Si-am stat cu ea,
Ca doi pantofi pe-o Buhara,
Ca doua miini intr-un manson,
Ca doua flori de crin pe un blazon !...
Si totdeauna-am fost asa -
Ea tot cu noi,
Noi tot cu ea...
Si totdeauna-am fost la fel -
Un trio de violoncel,
Cu care ea ne sincopa,
Ne-ndeparta,
Ne-apropia
Si, mina-n mina cu-amindoi,
Se destrama
Si se-ntregea
Cu fiecare dintre noi !...
Si totusi...
Iat-o c-a plecat !...
De ce-a plecat ?...
Nici Dumnezeu nu stie !...
Stim doar atit -
Ca n-are sa mai vie
Chiar daca-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum !...
Si norii plini si grei de-o ploaie noua
Au hotarit solemn sa nu mai ploua
In cinstea nimanui de-acum !...
Autor: Ion Minulescu Poezia In cinstea celei care a plecat de Ion Minulescu
|