De cand dusmanii tarii ne arsera palatul,
De-atunci ramas-am singur —
Vai!... Ce spectacol jalnic...
Turistii din tari straine vin doar s-admire patul
In care-si va da duhul si cel din urma paznic...
Pe-naltele terase de piatra, statui sparte
Privesc indoliate castanii tristi
Si goi...
Iar vantul —
Glasul toamnei, prevestitor de moarte —
Le-ngroapa goliciunea in maldare de foi...
Candva pe-aici fu viata
Cu cantece
Si glume...
Dar azi din cantaretii de ieri
N-a mai ramas
Decat o cioara —
Cioclu venit din alta lume —
Ce croncane obraznic de-asa maret popas...
Autor: Ion Minulescu Poezia JALEA PAZNICULUI de Ion Minulescu