LA MONASTIRE
Din turla monastirii ascunsa dupa stanca
Rasunete de clopot vestesc de-nmor mantare
Mai triste si lugubre se pierd in departare
In vaile adanci.
In dosul monastirii doi frati o groapa sapa
Abia lovesc pamantul. De soare sunt parliti
In negrele lor rase par umbre si-s slabiti
De-atata post. Mananca doar paine si beau apa.
Tarziu din monastire toti fratii ies. Pe sus,
Pe umeri duc sicriul al unui frate mor t,
Cu pasi marunti la groapa, in cantece il port
Si-n urma-o cruce-nseamna viata ce-a apus...
In preajma monastirii e iar tacere-adanca
Sub candele aprinse se odihnesc de veci
Atatia frati. In vale izvor ul cu-ape reci
Mai sopoteste inca.
Autor: Ion Minulescu
Poezia LA MONASTIRE de Ion Minulescu
| 
