MOARTEA AMANTILOR
La marginea apei, cu salcii si plopi,
Trei gropari, azi-noapte, au sapat trei gropi...
Una pentr u mine,
Una pentr u tine,
Si-alta pentru cine nu se stie inca,
Fiindca-a treia groapa este mai adanca
Decat cele doua
Pregatite noua —
Paturi noi in care vom dormi pe veci
Inveliti in umbra si-n cearceafuri reci.
Dar in groapa treia -
Doamne!...
Cine stie
Cu ce mort dormi-vom in tovarasie!
Vai, ce groapa-adanca!...
Vai, ce groapa mare!...
Parc-ar vrea sa-nghita mor tul in picioare,
Nu cu floarea-n gura, ci culcat pe spate
Cum l-azvarlira cioclii in eternitate!
Cine-o fi vecinul nostru de-azi-nainte?
Mort cu mintea-ntreaga sau scrantit la minte?
Vorbaret ca ploaia?
Artagos ca vantul?
Sau tacut ca mutul -
Mancal-ar pamantul!...
Cine-o sa ne tina de urat?
Cu cine
Vom vorbi-mpreuna de rau sau de bine
Rudele si-amicii
Care-au sa ne-ngroape
Cu “rouge-feu” pe buze
Si “noir-mat” pe pleoape?...
Cine-o sa ne-ntrebe, ce-am facut in viata?
Cand sfarsiram piesa?
Dis-de-dimineata,
Sau in miezul zilei,
Sau mai pe-nserate,
Sau cand bate toaca, noaptea jumatate?...
Cine-o sa ne-ntrebe cine-am fost?
Si cine
Va-ntelege-n fine, ca Tu cu Mine
N-am fost decat niste anonimi
Si-n lume
N-am plans niciodata si-am facut doar glume...
Cine-o sa ne-asculte — curios sa stie —
Cum isi schimba-amantii proza-n poezie?
Si cine-si va-nchide ochii de rusine
Ca-i vecinul nostru?
Cine? Cine? Cine?
Doamne!...
Fa ca-n groapa vecina cu noi,
Nu cumva copita plina de noroi
Sa ne strice somnul
Si sa ne destepte
Ca s-o luam “da capo” tot pe-aceleasi trepte...
Fa sa intre-n groapa, ce ne-a fost mai drag —
Poarta fara gratii,
Casa fara prag,
Gura fara lacat
Si inima, fara
Ornic, sa ne-o schimbe ora dupa ora!...
Si mai fa sa intre si dragostea noastra —
Dragostea de maine cu “semn de-ntrebare”
Fiindca a treia groapa, mai are-o fereastra
Deschisa spre soare —
O unica si postuma consolare
Pentru toti amantii morti de sur menare!
Autor: Ion Minulescu
Poezia MOARTEA AMANTILOR de Ion Minulescu
|
