NIHIL
Din Orientul plin de soare,
De flori,
De fr ucte aromate
Si de povesti neterminate,
Din Orientul plin de soare
Si maladii molipsitoare,
In portul ce-si deschide rada
Ca doua albe maxilare
Ce-asteapta sa-si inghita prada
Cotidiana de vapoare —
Din Orientul plin de soare
Si din bogata lui risipa
Improspatata zi si noapte —
De ani de zile nu mai vine
Nimic,
Nici flori,
Nici fr ucte coapte
Si nici tutunul blond de pipa
Stropit cu apa de smochine...
De ani de zile nu mai vine
Nimic din Orient
In zare
Convalescentele marine
Plutesc in ritmuri funerare,
Plutesc aducerile-aminte
Cu legendarele dezastre,
Iar noile presimteminte
Ce-apar din golurile-albastre,
Schiteaza in nedumerirea
Necunoscutului din larg
Un gest ce-amana-n veci fantoma
Multasteptatului catarg.
Si gr ave ca niste Sybile
Ce ratacesc pe Euxin
Rostesc:
— Trec zile dupa zile
Si-argonautii nu mai vin.
Autor: Ion Minulescu
Poezia NIHIL de Ion Minulescu
|
