PAPUSA AUTOMATA
Doamne!
Ce-am patit aseara!...
De-a fost fapta de ocara,
Sa ma ierti, ca-i vina Ta,
Fiindca Tu ai vrut-o asa?...
Cineva —
Dar nu stiu cine,
O papusa automata —
A intrat fara sa bata
In odaia mea...
A intrat fara rusine —
Goala toata,
Indecenta
Ca Ofelia dementa,
Si razand
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trantit pe canapea
Langa mine,
Ca o viespe-ntaratata
Pe un tort de ciocolata!...
Doamne, Doamne!...
Ce rusine!...
Dar eu ce puteam sa-i fac?...
Sa-i dau branci?
S-o strang de gat?
S-o omor?...
Sau sa-i dau pace?
Nu puteam sa fac decat
Sa-nchid ochii
Si sa tac...
Ca papusii n-ai ce-i face,
Si papusa daca vrea,
Mori cu zile pentru ea!...
Cine esti, papusa mica,
Cu ochi verzi de levantica
Si cu unghii de urzica?...
Cine esti, papusa blonda,
Cu prezenta vagabonda
Cand p-aici...
Cand pe colea —
Pana si-n odaia mea?...
Cine esti
Si ce poftesti?
Vrei odaie cu chirie.
Sau un loc pentru vecie?...
Papusica prost crescuta —
Ochi cascati
Si gura muta —
De ce taci si nu vorbesti?...
Sau, ca zana din povesti,
Nici tu nu stii cine esti?...
Fii cuminte...
Si-ntelege
Ca papusa, cand se strica,
S-a sfarsit,
Nu se mai drege
Chiar cand este-o papusica
Cum esti tu —
Papusa mica,
Cu prezenta indecenta,
Ca Ofelia dementa...
Fii cuminte...
Si-asta-seara,
Nu mai hoinari pe-afara
Ca o biata “pierde-vara“.
Fii cuminte
Si, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea —
Langa mine...
Uite-asa!...
Ca papusile-n vitrine
Sau ca sfintele crestine
Cand Cristos le convertea!...
Si de mila — ca era,
Biata fata,
Goala toata...
Si n-avea nimic pe ea,
Nici macar o pijama... —
I-am imprumutat pe-a mea!...
Iata vina mea de-aseara —
Mai mult vina literara!...
Dar de-aseara, Doamne Sfinte,
Papusica e cuminte!...
Autor: Ion Minulescu Poezia PAPUSA AUTOMATA de Ion Minulescu
|