PLOAIA SFANTULUI ILIE
Ploua!...
Zi si noapte, ploua —
Ploaie veche,
Ploaie noua,
Ploaie-n rate
Calculate
De cerescul camatar,
Si la termen, achitate —
Sa ne spele de pacate
Dupa noul calendar...
Ploaia Sfantului Ilie
Abia sta...
Si-cepe iar!...
Parca-ar fi o papadie
Ca barba Sfintiei-Sale —
Barba fara-asemanare,
Ce se spulbera-n spirale,
Peste “Romania Mare”,
Pe care Sfantul Ilie
Ar fi luat-o cu chirie
Pentru... hidroterapie!...
Ploua!...
Zi si noapte, ploua...
Ploua-asa cum se stie
Sa mai fi plouat candva...
Ca si cum Sfintia-sa
N-ar fi om de omenie,
Si-ar fi —
Doamne!... Cum sa zic?...
Om ca noi — la suflet mic —
Om adica, cu pacat,
Nu chiar sfant adevarat...
Ploua!...
Zi si noapte, ploua...
Ploua-asa ca si cum ploaia
N-ar fi ploaie, ci... potop!...
Stop, Sfinte Ilie...
Stop!...
Domoleste-ti telegarii
Si mai crapa-ti barba-n-doua,
Ca de cand tot ploua... ploua,
Ploaie veche,
Ploaie noua,
Ne-au murit toti carturarii
De ftizie,
Si-n spital
Nu ne-a mai ramas decat
Un opet, cu-o tuse-n gat
Ca o strofa de... cristal!...
Nu-l lasa, Sfinte, sa moara,
Ca-i pacat de-asa comoara!...
Nu-l lasa sa moara-n ploaie
Ca pe biata cucuvaie...
Iar de-o fi sa fie asa
Cum socoti Sfintia-ta,
Vreau sa zic
Sa-l pedepsesti
Pentru faptele-i lumesti,
Da-i cerneala si hartie
Si-un consemn ceresc,
Sa-si scrie
Ultima lui poezie:
Ploaia Sfantului Ili
Autor: Ion Minulescu Poezia PLOAIA SFANTULUI ILIE de Ion Minulescu
|