ROMANTA CORBULUI
Pe tarmul nalt si drept —
Hotar ul, de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atatea felurimi de pete,
Al apelor ce dimineata sunt verzi,
Iar seara violete —
Un corb a poposit spre seara,
Si-asa, cum sta pe malul marii,
Orbit de albastrele noianuri,
Muiate-n purpura-nserarii,
Parca-i sositul care-asteapta sa vina si-alti intarziati...
Si-n seara-aceea-n care-apusul
Parea mai trist ca-n alte seri,
Iar soarele parea ca pleaca sa nu mai vina niciodata,
M-am dus sa-mi plimb pe tarm uratul
Si biata-mi inima,-mbibata
De-amaru-otravilor sorbite din gura-amantelor de ieri...
Dar corbul mi-a iesit in cale
. . . . . . . . . .
Pe tarmul marii nalt si drept,
Ca si pe-o margine de groapa,
Veghea un cioclu-naripat,
Si cioclul m-a privit o clipa,
A dat din aripi
Si-a zburat...
Si parca mi-a soptit in treacat :
— Bine-ai venit... De cand te-astept!
Autor: Ion Minulescu
Poezia ROMANTA CORBULUI de Ion Minulescu
|
