ROMANTA PELERINULUI
Sunt obosit de drum si-as vrea
Sa dorm trei nopti,
Trei vieti in sir,
Culcat pe-un asternut,
Asa
Cum dorm culcati in cimitir
Toti sfintii palizi din altare,
Cu pumnii-ncrucisati pe piept.
Din somnul fara desteptare
As vrea sa nu ma mai destept...
Cei ce-au pornit-naintea mea,
Batatorind poteca lunga,
Si-au nazuit ce nu era
In rostul vietii scris s-ajunga,
Cei ce-au pornit, cu mii de ani
Naintea mea, pe-acelasi drum,
Au adormit pe sub castani
Demult,
Si dor m uitati si-acum.
Si dintre cei porniti candva,
Manati — spre aceleasi innorate
Si mute zari — de-aceeasi stea.
Un singur pelerin mai bate
La poarta linistii...
El pare
Ca,-ndurerat ca Prometeu,
E mort de mult si... tot nu moare —
Si-acest biet pelerin sunt eu!...
Autor: Ion Minulescu
Poezia ROMANTA PELERINULUI de Ion Minulescu
|
