ROMANTA RETROSPECTIVA
lui Teodorescu-Braniste
De ce-o iubeam?
Nu stiu — fiindca pe-atunci n-aveam
Decat vreo douazeci de ani!...
Stiu doar ca roscovana cu parul ondulat,
Care dansa-ntr-un cabaret,
Cand a aflat ca sunt poet
Si-a mai ghicit ca sunt si-amorezat
De ea
Nu mi-a-cer ut — ca alte dansatoare —
Bani
Si m-a rugat doar sa-i dedic
Un madrigal...
Si altceva
Nimic!...
Numai ca madrigalul meu banal
N-a fost decat un foc bengal,
Pe care mi l-a stins chiar ea
In prima noapte cand dansa —
Nu-n cabaret, ca de-obicei,
Pentru admiratorii ei,
Ci numai pentru mine
Si-n odaita mea!...
Dar pentru ce l-a stins nu stiu!...
Stiu doar ca roscovana dansatoare
N-avea decat doua picioare —
Picioare insa de-argint-viu —
Si-n loc de suflet, un frou-frou
Cu care ea silabiza,
Cand “Da”...
Cand “Nu”!
De ce-o iubeam?
Fiindca pe-atunci nu banuiam
Ca dansatoarea roscovana
Nu era decat o capcana
In care-avea sa-i cada, chiar din cer
Un biet batran bijutier,
Ce-i dedicase sase madrigale
Cu rezonante supermuzicale —
O brose,
Doi cercei
Si trei inele —
Bijuterii de mare pret,
Dar care,
Puse-n balanta versurilor mele,
Nu prezentau nici o valoare
Decat — cel mult — pentru... o dansatoare!...
Dar Eu, cum ramaneam mereu
Acelasi iertator poet,
Iar Ea, acelasi stalp de cabaret,
Era fatal, din cand in cand, cand ne certam,
Sa imploram pe bunul Dumnezeu
Sa ne mai strige-o data din cer :
“Bis”...
Si Dumnezeu, milos precum era,
Cu gestul lui solemn ne binecuvanta
Si-i ordona
Iubirii sa ne bata iar in geam...
Si-a doua zi... tot noi eram...
Caci chiar in clipa-n care ne-mpacam,
Ea si cu Mine,
O luam din nou da capo-al fine
Si ne iubeam fara r usine,
Ca cei doi biblici — Eva si Adam —
Dupa gonirea lor din Paradis!...
Autor: Ion Minulescu
Poezia ROMANTA RETROSPECTIVA de Ion Minulescu
|
