ROMANTA ZILELOR DE IERI
lui D. Karnabatt
Ce veche —
Si totusi, ce noua —
Ne pare si-astazi, uda de roua,
“Romanta zilelor de ieri” —
Romanta primelor dureri
Si-a nesfarsitelor infrangeri!...
Ce demoni cu aripi de ingeri
Se furisaza — noapte dupa noapte —
Prin camerele noastre de culcare,
Trezindu-ne din somn pe fiecare
Cu-aceleasi repetate soapte,
Cu care-n zorii zilelor de ieri
Epilogam nebunele placeri,
Defuncte astazi pentru totdeauna...
Pacat ca n-am putut pastra nici una!...
Dar noi — copiii nimanui
Copiii zilelor de post —
Ca sa putem trai cu-adevarat,
Ne-am spanzurat ghitarele in cui
Si ne-am vandut magarilor “sub cost”...
C-asa — pesemne — ne-a fost dat,
Desi morti, sa ramanem si-azi
Aceiasi cantareti nomazi —
Fantomele medievalilor “truveri”,
In ale caror stante
Doar minciuna
“Romantei zilelor de ieri”,
De astazi
Si de totdeauna —
Pacatul sfant al tuturor
“Truverilor” —
Traieste-n vecii... vecilor!...
Autor: Ion Minulescu
Poezia ROMANTA ZILELOR DE IERI de Ion Minulescu
|
