SEARA RURALA
lui Nichifor Crainic
Se uita soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Asteapta-n deal vreun car cu boi,
Sa-l plimbe si prin alte sate
Cu gospodari si holde mai bogate?...
In sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
In anul cand a fost cutremur de pamant
S-a prabusit cu turlele-n sosea,
Si-azi casele — atata cat mai sunt —
Par jucarii
Pentru copii
Iar plopii, cosuri negre de masini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru straini...
Prin curti,
Gainile si porcii s-au culcat,
Femeile au pus de mamaliga,
Iar oamenii s-au pus la sfat
Cu popa ce-a sosit intr-o cotiga
De la oras,
Unde-a schimbat sedilele de cas
Cu trei duzini de lumanari de ceara,
Ca-n cimitir la noi ca-n orice sat,
Sunt ingropati si trei flacai, morti pentru Tara.
Dar unde-i soarele din deal?...
Parca-asteapta
Pe cineva...
Pesemne, ca, gonit de luna,
Si-a dat cu popa “noapte buna“
Si-a scapatat...
Autor: Ion Minulescu
Poezia SEARA RURALA de Ion Minulescu
|
