SOLILOCUL NEBUNULUI
lui Tudor Arghezi
As vrea sa-mi sparg vitrina cu minciuni
Si-nchis apoi in rafturile goale,
Solemn ca-ntr-un ospiciu de nebuni
Sa-mi fac bilantul boalei ancestrale.
Falit, timid, umil si resemnat,
As vrea sa ma cunosc intai pe mine,
Si vechiul sfat al bunului Socrat
Sa-l scriu pe geamul noilor vitrine.
Si-asa, stapan pe tot ce este-al meu,
As vrea sa ma desfac de orice vina,
Sa-mi pot expune-n For si-n Coliseu
Intreaga mea origine divina...
As vrea sa ies din geometria-n spatiu
A zambetelor binevoitoare
Si-n “mediocritatea” lui Horatiu
Sa intru-nvingator pe poar ta mare.
Femeii ce-mi va spune “te iubesc”
As vrea sa-i smulg cuvintele din gura
Si buzele carnoase sa-i strivesc
Cu dintii mei de plug prin aratura...
Iar pasilor ce-mi plictisesc timpanul
As vrea sa nu le mai aud cadenta
Decat in clipa-n care capitanul
Va comanda matrozilor Partenza.
Cu gandul si cu ochii-nfipti in largul
Poemei ce-si intarzie sfarsitul
As vrea sa fiu totuna cu catargul,
Ce sfasie in doua infinitul,
Si-n timp ce pentru semenii din turma
Va-ncepe sa lucreze-adanc lopata,
As vrea — plecat din tara fara urma —
Sa putrezesc pe Rio de la Plata!...
Autor: Ion Minulescu
Poezia SOLILOCUL NEBUNULUI de Ion Minulescu
|
