SONET
In tara mea, tot cerul pare-o pata
De sange, scurs din rana unui soare,
Ce-abia-si deschide ochii-n zari; si moare
Ca cei muscati de-o gura-nveninata!
In tara mea, pe marea framantata
In aiurari de vanturi funerare,
Nu vezi plutind corabii albe-n zare
Purtand pe bord plecatii de-altadata!...
In tara mea nu-s flori ca-n alta tara
Si cantece de dragoste nu sunt ;
Si-n tara mea — tacuti ca-ntr-un mormant —
Cei vii si-asteapta randul ca sa moara ;
Pe cata vreme mortii... Cine stie?...
Asteapta-o zi ca-n alte tari sa-nvie!...
Autor: Ion Minulescu
Poezia SONET de Ion Minulescu
|
