STROFE PENTRU LUMINA
Si se facu lumina!
Si iata-te stapana pe cei ce-aveau sa fie stapani pe-ntreg
pamantul...
Si iata-te-mpreuna cu ei, pornind de mana, ca sa-i de-
prinzi cu focul, cu ploaia si cu vantul...
Si le-aratasi albastrul insangerat de soare, padurile cu cedri
si muntii cu carbuni, campiile cu grane si marile cu sare,
livezile cu prune si iarba cu pasuni...
Si le-aratasi viata multipla-abia creata, si din pamantul
umed, treptat, treptat, cum naste si pasarea ce zboara si
pestele ce-noata, si lupul rau ce urla, si mielul bland ce paste...
Si le-aratasi putinta refugiului prin pesteri, si trestia sa-si
faca colibele pe lacuri, si cremenea cu care lucrara primii
mesteri, otelul pentru suliti si lemnul pentru arcuri...
Si le-aratasi minunea ce-nfioreaza noaptea, pe cei ce dor m
alaturi — strein langa streina — si taina-mpreunarii, sor-
tita-n ziua-a saptea...
Si le-aratasi urmasii...
Si se facu lumina!...
Autor: Ion Minulescu
Poezia STROFE PENTRU LUMINA de Ion Minulescu
|
