Trec vagabonzii

Trec vagabonzii —
Parodia nedumeririi lui Hamlet.
Voi nu i-ati cunoscut nici unul,
Dar ei pe voi v-au cunoscut,
Ei — cei goniti de cainii vostri —
V-au cunoscut
Cand v-au cerut
Ce nu le-ati dat,
Voi — sclavii primei rusini si-ai primului pacat
Trec vagabonzii — insetatii de cer,
De mari
Si de paduri
Voi ce-i priviti cum trec pe-alaturi de voi,
Nepasatori
Si orbi,
Ca niste regi Oedipi,
Fiti mandri
Ca-n negr ul vostru stol de corbi
S-au coborat de unde nu stiti
Si-acesti cativa razleti vulturi
Fiti mandri si le-ntindeti mana,
Si daca v-o resping scarbiti,
Voi — umiliti —
Ingenuncheati ca-n fata unor atotputernici iertatori,
Caci vagabonzii sunt enigma eternului “de-atatea ori”,
Si ei de-atatea ori va iarta,
De cate ori ii necinstiti!