lui Const. Tonegaru
In port a ancorat un vas fantoma
Cu trei catarguri frante
Si cu prora
Zdrobita
Si desfigurata, ca un craniu
De sinucis intrat in coma
Il recunosc!
Pe puntea lui, odata,
Am navigat cu Cristofor Columb
Spre insula cu mine de platina
De aur,
De arama
Si de plumb
Si ancorele pline de rugina
Le-am ar uncat in rada unui por t
Cu apele opace ca opacul
Decolorat al ochiului de mort
Il recunosc!
Pe puntea lui, odata,
Am navigat spre vechiul continent,
Purtand mandria luptei castigate
Sub veselele lui pavilioane
In noul continent
Din Occident
Si toate bogatiile furate
Din insula cu mine de platina,
De aur,
De arama
Si de plumb
Le-am debarcat cu Cristofor Columb
In Monarhia celor trei Coroane!
. . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . .
In port a ancorat un vas fantoma
Il recunosc —
Dar unde-i capitanul?
Si matelotii unde-au debarcat?
Pe punte te sufoca o aroma
De sange tropical,
Iar cabestanul
Suspina ca un matelot injunghiat!
|