Vad lumini printre aburii miinilor : a venit vremea sa strig
si eu pe sub burtile simbolurilor. La fel cum in copilarie mama mi-a facut o ureche din cirpe,
m-a mingiiat si mi-a zis :
- Ia-o si striga in ea pina o faci ferfenita !
Iata, ma intorc la casa mea si aud sub fereastra chicotind
prorocii.
scurt si subtire ca domnisoarele.
Pindesc si chicotesc.
La masa mea de lucru sade nebunia. isi ridica ochii galbeni
dintre poemele mele : - Nu va suparati, stau si eu la masa dumneavoastra,
consum ce consum si plec ! Zimbeste melancolic. Zgirie scaunul cu unghia.
Acum vreau sa strig in gura cuiva fie si in gura surdului mut
|