BISERICA LUI HORIA
Mai stai visand la muntii ce soimi si aur poarta?
Pe vale, Ariesul soptind il mai auzi?
Pribeaga langa Arges, vadana printre duzi,
Biserica pustie si fara brazi la poarta.
Cioplita din puterea molidului si din
Credinta stramoseasca legat-n barna dura,
Ce mester vechi, de tara, cu greaua lui secura
Ti-a hotarat altarul lui Horia, destin?
In jurul tau cresc duzii cu frageda verdeata
Si iarba cruda-ntinde la soare plase verzi
Sa prinda randunele de umbra. Tu iti pierzi
Deasupra lor, in frunze, clopotnita-ndrazneata.
Pe mortii tai zadarnic ii mai astepti, si nici
Un preot nu-ti mai canta, batran, din psaltichie...
Dar azi, cu primavara, cereasca si pustie,
Slujesti botez la granguri si nunta la furnici.
Autor: Ion Pillat
Poezia BISERICA LUI HORIA de Ion Pillat
|
