CALUSARII
Potop se revarsa pe lunca seninul.
Sa frigem iar mielul hoteste, pelinul
Sa-l bem sub umbrare de frunze prin care
Lumina de soare se cerne-n pahare.
Iubito, imi ada urciorul cu vin —
Din vremuri batrane ca basmul sabin,
Sa-mi chemi in poiana la umbra de-artari,
Cu regele mut, cei cinci calusari.
Se-nsira cu steagul; cu toti de o data
Pornesc, stand pe loc, o fuga ciudata.
Piciorul lor, iute cum e caprioara,
Nu-l prinde nici naiul, nici dibla, nici vioara.
In alb, cinci mesteacani se leagana-n vant.
Sta mortul lor rege intins pe pamant,
Si-n juru-i se strang si iar se desfac
Cinci aripe albe de lebezi pe lac.
Acuma, spre seara, e jocul mai lesne.
Cu pene de soare din crestet la glezne,
Cinci flacari lumina o scad si o suie,
In umbra stingand-o pe vreo cararuie.
E goala poiana, e gol si paharul.
Azvarle iar noaptea cu stelele zarul.
M-oi duce, m-oi pierde, ca jocul latin —
Iubto, imi ada urciorul cu vin.
Autor: Ion Pillat
Poezia CALUSARII de Ion Pillat
|
