HANUL CU RANDUNICI
Colo-n umbra nucului
Sta din vremea turcului,
Leaganul urzicilor,
Hanul randunicilor.
Han vestit la drum de tara, han cu strasina afara,
Vechi de cand e lumea — spun
Carausii cu chervanul cari pe vremi isi lasau banul
Pe-o bardaca de vin bun.
Stai de-acum cu muschi pe sita, cu pridvorul prins de vita,
Cu paianjeni in garlici.
Intra slobod, ies pe usa, ca o raza jucausa,
Miile de randunici.
Te-a uitat de-o viata drumul, nu mai suie seara fumul
Hornului pe-ntins hotar,
Carele n-o sa le cearna, cum vin grele din povarna,
Primitorul tau umbrar.
Surugiii de-a calare n-o sa-ti bea in drumul mare
Tuica de-aur si nicicand
Pe haiducii lati in spete, lautari pe indelete,
N-o sa-i mai auzi cantand.
Han uitat la drum de tara, han cu strasina afara,
Han pustiu sl parasit,
Daca nimeni nu coboara, in cerdacul de-odinioara —
Eu la tine am venit
Ca sa-mi fii, han vechi, tovaras, ca s-adorm la vatra iarasi,
Sa ma scol in zori aici...
Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind sa zboare
Pana-n suflet randunici.
Autor: Ion Pillat
Poezia HANUL CU RANDUNICI de Ion Pillat
|
