INTOARCERE
Prin crapaturi de-obloane lumina, pete-pete,
Patrunde pe podele, pe pat si pe perete,
Asa cum altadata incet s-a asternut
Cand odihneam aicea sub albul asternut.
Iatacul e acelasi si-n tihna lui adie,
In bazait de muste, batrana melodie,
Si ornicul rosteste clipita de demult —
Da, toate sunt aceleasi: le vad si le ascult.
Si zilele pierdute revin. Simt ca ma cheama
Privirea mea uitata din poza prinsa-n rama,
Cu ochii mei, cu ochii dintai — si simt pe piept
Cum giulgiul amintirii se lasa — si, destept,
Privesc cum il atarna drept coviltir pe toate.
Pe zid mai e hartia cu flori incondeiate,
Si pusca ruginita mi-o vad pe un dulap.
I-e frica iar — o clipa — copilului, de-un cap
De cerb cu ochi de sticla si coarne ramurate...
Adorm in paza unor descantece curate.
Autor: Ion Pillat
Poezia INTOARCERE de Ion Pillat
|
