Iosif teslarul

Vezi toate poeziile poetului




Ea il privea cum manuia rindeaua
Pe blani de brad. Cioplit si el in lemn,
Nu banuia teslarul ca in greaua
Penumbra-a candelii cu untdelemn,
Maria sta pazind intruchiparea
Lui Dumnezeu in trupul ei curat.
Dar cum, marita, flacara in para
Luminii-i da obrazu-adevarat,
Iosif, stergand nauc sudoarea fruntii,
A ridicat in blestem pumni semeti —
Cand, iata, cu un pas ce misca muntii,
Lasand icoana goala pe pereti,
Un inger cobori: acelasi — din Vestire,
Maria insa nu-l mai cunoscu.



Vazandu-l, omul isi veni in fire
Si se sfii si parca pricepu.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Iosif teslarul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani