LALELE
De pe podele urca valuri moi
De umbra si pe masa se intind.
Oglinda-si limpezeste iazul mort
Intr-un izvor cu seara cristalin.
Lumina zboara vie peste geam.
Amurgul din afara le-a uitat
Lalelele ce galbene mai ard
In sfesnicul subtirelui pahar.
Potirul nou al florilor e pumn
Inchis usor pe cate-un licurici,
Potirul lor de portelan acum
Isi strange-n umbre focul licarit.
Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa mortilor le ia,
Naluca lor, in vis, ramane fum.
Asa doresc si sufletu-mi sa stea.
Autor: Ion Pillat
Poezia LALELE de Ion Pillat
|
