MAICA SI PRUNCUL
In odaia scunda moare focu-n vatra,
Colo pe firida palpaie opait.
Pe un drum de tara, caini zadarnic latra...
Nici un sfant la noapte n-o sa stea pe laviti.
Singura cu pruncul, singura cu focul,
Ce-si desface-n umbra coada de paun,
Maica se gandeste, cumpanind norocul
Pruncului ce-ntinde mana la ceaun.
Ochii lui albastri cum e inu-n floare,
Maica ii saruta, mangaie, balai,
Parul ca matasea de porumb, si-o doare
Sufletul deodata napadit de scai...
Lacrimi sterg in gene bratele camesii:
A venit tiganca de i-a dat cu ghiocu —
Si pe drum de munte au plecat laiesii...
Dar Isus zambeste bland, urmandu-si jocul.
Autor: Ion Pillat
Poezia MAICA SI PRUNCUL de Ion Pillat
|
