Monahul la capre

Si mana aspra mangaie alene
Blanita iedei si se pierde-n ea —
Si parca muiereste ard sub gene
Priviri viclene ca ispita grea.
Dar tapul negru si barbos, deoparte,
Chioras aprinde galben ochi de drac —
Pe cand mesteacani albi, ca intr-o carte
De basme, din penumbra se desfac,
Rasar — arhangheli mari — prin amurgire
Cu aripa si sabie de foc,
Pe cand monahul cel iesit din fire
Ca la icoana bajbaie pe loc.