MORMANTUL
De n-ar fi muschiul crucii, vedeam un pat de flori
Gatit sub bolta verde si vie a padurii.
Ai adormit in raiul din slovele scripturii,
Tu, ce-odihnesti la umbra de codri soptitori.
Te-ai cununat cu moartea ca-n basmul Mioritei,
Pastorule de oameni, bunicule! Acum
Esti zumzet de albine si-mprastiat parfum
In via imbatata de inflorirea vitei.
Te-a biruit pamantul, dar l-ai insufletit
Si l-a patruns iubirea-ti de tara, ca seminta.
Stejarilor prieteni le-ai daruit fiinta
Si sangele, ce curge cu seva infratit.
Orice copac din juru-mi il simt ca mi-e parinte,
Cu cea din urma iarba de mult am legamant.
De dincolo de oameni, de timp si de mormant,
Un ram se-apleaca tainic sa ma binecuvinte.
Autor: Ion Pillat
Poezia MORMANTUL de Ion Pillat
|
