ODAIA BUNICULUI
Nu s-a clintit nimica si recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Ramase patu-i simplu si azi nedesfacut,
Si ceasul lui pe masa si-a mai pastrat tic-tacul.
Vad rochia bunicii cu sal si malacov,
Vad uniforma veche de ”ofiter” la moda
Pe cand era el Junker — demult — sub Ghica-voda,
Cand mai mergeau boierii in butca la Brasov.
Si langa batu-i rustic, taiat in lemn de vie,
Vad putina lui unde lua bai de foi de nuc.
A scartait o usa... un pas... si-astept nauc
Sa intre-aci bunicul dus numai pana-n vie.
Un rontait de soarec sau ceasul ma trezi?
Ecou isi fac, in taina, ca rimele poemii...
Si ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Si soricelul roade trecutul zi cu zi.
Autor: Ion Pillat
Poezia ODAIA BUNICULUI de Ion Pillat
|
