OGLINDIRI
Amiaza verii doarme in odaie
Si ceasul a tacut.
Cu umbra lui fereastra iar o taie
Un ram, de ani nemaivazut.
M-am desteptat, sau somnul tot ma tine?
Odaia n-o mai stiu.
Din apele oglinzii imi revine,
Uitat, acest iatac pustiu.
Invers si clar trecutul in oglinda
Sfideaza omul de-azi,
Si in clestar vrand viata lui s-o prinda
Raspunde mut cu alt obraz.
Tu, ce-n oglinda ai ramas aieve
Cand dibuiesc prin vis,
Nu ma privi sub ramul fara seve,
In limpezi nemuriri inchis.
Nu ma privi nostalgic — fara veste
M-oi sterge ca-n oglinzi
De ape, norul daca trece peste
Strainul chip ce nu-l cuprinzi.
Autor: Ion Pillat
Poezia OGLINDIRI de Ion Pillat
|
