Intinsi pe floarea fanului, pe claie
Visam in miezul noptilor de vara
Prin ramuri rasturnate vantul trece
Cu glas de val rostogolit departe
Sub noi e cerul limpede, ca marea
Zarita pe-nnoptate printre ramuri,
Cu stelele, fanaluri de corabii,
Aprinse-n port de mana inserarii.
Spre alt liman pluteste fiecare:
Din mersul ei urzind eterna lege,
Si dintr-un glob de lacrimi si de tina,
Creand pe cer deplina frumusete.
Ce-mi pasa daca-n ele tragedia
Pamantului, tacut se desfasoara.
De stele sus, ce-mi pasa — cand e steaua
In ochii tai si pe tarii lumina.
|