RODUL MARII
Mi-ai cerut, privind talazul nebrazdat de nici o nava,
Unde-si moaie doar aripa zborul unui elcovan,
Sa-ti aduc din fundul marii, ca pescarul nazdravan,
O minune sa desfete nostalgia ta bolnava.
Si prin valuri translucide cu vibratii de fosfor,
Unde tremura sargasul si se-nalta goemonii,
Langa stelele de mare cu-nflorirea anemonii,
Scufundat-am in adancuri dorul meu lampadofor.
Cu lumina intr-o mana si intr-alta cu tridentul,
Gol, purtand in ochi iubirea si navodul intre dinti,
Dar purtat de amagirea unei vesnice credinti,
A lasat sa-l napadeasca si sa-l traga-n fund curentul.
Pescui ursine rare, margarint cu luci de stea,
Pe nisipuri fabuloase ca gradinile Golcundei,
Cand, cu soarele, din zare vine cavalcada undei
Cu penasuri de lumina si cu coamele de nea...
Si culese flori de nufar — ce pe tarm erau meduze —
Scoici trandafirii ursite s-aiba farmec feminin,
Cand in adumbrirea zilei valul marii e senin
Si in limpeziri de vise formele devin confuze.
Lumina smaraldul arctic sub ghetarul triumfal,
Duse plasa in azurul insoritelor escale
Si din apa nemiscata pana-n ape tropicale
Toate marile e le aprinse val cu val.
Rascolind prin oceane irizatele vitrine
Cu crengi rosii de coraliu si cu alb margaritar,
Dorul meu si-a tras navodul din talaze pentru tine —
Dar in el gasit-ai numai sarea lacrimei ca dar.
Autor: Ion Pillat
Poezia RODUL MARII de Ion Pillat
|
