SCRISOARE

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Se lasa iar amurgul pe parcul din Miorcani,
Si zgomotul pe care l-am auzit de ani,
Cu pulberea luminii ajunge pan’ la mine:
E mugetul cirezii ce-ncet, cu seara, vine.
Sunt scartairi de care pe drumul greu de rod.
E tunetul carutei ce trece peste pod.
Sunt chiote de oameni... Ce stranie prelungire
Le face sa se piarda deodata-n amintire.
O toaca bate tainic. Un clopot suna lung.
Santa Maria Mica e maine. Sa te-ajung
Nu pot decat cu slova, cu gandul si cu dorul.
Pe chipul tau, pe timpul ce fuge, trag zavorul
Sa mi te prind aicea, tu, cea de ieri, de azi,
Tu, pururea aceeasi la cuget, la obraz.
In parcul vechi si unde nimica nu se schimba,
Ci numai anotimpul cu pas pustiu se plimba,
Cum vrei sa masur ziua cu bietul nostru ceas.
De ce apuc condeiul sa-ti scriu, cand mi-ai ramas!
Intaia frunza cade, intaia barza pleaca.
Vor da alti muguri maine si pasari noi pe craca
S-or legana. Tu insa vei sta cand s-or fi dus.
In juru-mi inserarea pe tarini a apus,
Cenusa innoptarii pe mana mea se lasa.
O lampa cu-o privire a luminat in casa
Ca sufletul tau darnic, deschis si linistit.
In drumul vietii mele Miorcanii m-au oprit.
A innoptat: orasul si-aprinde cafeneaua.
Aici la camp sting lampa sa se apropie steaua

Ce-a licarit stinghera la margine de sat.
Pe-aleea nevazuta se-aude apasat
Unitul pas al tatii si-al mamii mele, pasul
Ce-l auzeam pe vremuri, copil, cand suna ceasul
Culcarii, asteptandu-i sa ma sarute-n pat.
O raza alba ramul din geam l-a dezgropat:
Din umbra mii de ramuri misterios se lasa
Cu crengi catifelate pe pajisti de matasa,
Si bolti de intunerec se farma si se frang.
Ce-a fost adanc in noapte se face mai adanc
Sub arcuri nesfarsite ce tremura-n lumina,
Cand se revarsa luna ca o fantana plina.
Deschid fereastra: pace, parere si pustiu.
Doar inima mi-o roade ceva ca un burghiu
Si o faramiteaza cu fiecare clipa.
Pe iarba cade-o poama, prin frunza o aripa.
Si ma gandesc departe, la tine, la copii,
La moartea tuturora ce vine cand nu stii,
La viata care curge cu murmure de apa...