Pescare, stai, nu-ti arunca navodul,
Mai lasa-ma talazului de-azur!
Nu-mi strange in retele bratul pur
Si sanului meu nou nu-i strivi rodul.
De-mi scanteiaza-n ape solzi solari,
Nu-s peste, si in razele difuze
Nu-i leganare moale de meduze,
Ci adumbrit se-ncheaga in clestar
Profilul frumusetii fara moarte.
Asculta-mi tineretea din stravechi —
Deschide-ti asurzitele urechi
Si ochii plini de amageli departe.
Pescare fara suflet, ce facusi!
M-ai prins. Rastorni in barca prada rara.
Scoici sidefii, subtire algi, amara
Si irizata spuma sunt acusi
|