TIMPUL
In sticla nu-i, in ceasul cu nisip
Ce curge lin si sec aceeasi ora.
Nu-i in apus si nici in aurora
Si urma-i pe pamant nu are chip.
Dar il aud tarziu, la foc de soba,
Cum pasu-i apasat isi face drum
Venind din tara umbrelor si cum
In inima imi bate ca-ntr-o toba.
Recheama tot ce-a fost si o sa fie;
Toti anii mei cu clipa lor invie
Din totdeauna, fara ieri si azi.
Simt mana-i cum m-atinge ca o moarte —
Si in oglinda sta un alt obraz
Ingalbenind ca fila dintr-o carte.
Autor: Ion Pillat
Poezia TIMPUL de Ion Pillat
|
