| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Hermes
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Stratan
|
|||
|
|
|||
| I plutesc printre arbori ca printre nervii unei gindiri poate ochiul meu care lumineaza s-a oprit asupra atolului asupra acelui recif acelei margini de vulcan asupra acelei colonii de margean asupra acelei oaze asupra acelui crater pe luna asupra acelei scorburi in copacul cunoasterii care trebuie tradus intr-o limba. Iata fosforescente bariere de sunet neinventate de nisipoase cuvinte dezbrac pielea si-o pun pe iarba in fiece por un ac cu o eticheta de care atirna o eticheta si pun plasture pe mirosul oglinzii cea tare si intreb ciudata absenta a memoriei ocupind totul pina la o descercuire de triunghiuri si o incoltire de sfere cindva aripile de la glesna bat in pamint sub lucitoarele ceruri ale cirtitei asteptare inghesuita intr-alta asteptare, incidenta a privirii de sine dupa ce ai cazut inlauntru lovindu-te de descoperirea focului pe care o sting valurile marii plutesc si las crengii intinse a pomului o bancnota de-o frunza II albeata a colii lipita de albeata globului pe care sta ochiul meu pata neagra a scrisului pe acest pintec de sturion pe aceasta petala lipsind din toate florile care lipsesc tacere lingind lama de cutit a clipei fara memorie pe care merg talpile sale moi doua degete si jumatate la doua degete si jumatate le ridic si acum stiu la capatul zimtat trebuie sa existe un inca daca nu un viitor un infinit rau dupa ce steaua a spus *'nu" si suratele sale m-au spalat dispretuitor cu o ploaie de aur trebuie sa fie ceva ca o blana de tigru aruncata pe un gard cenusiu ceva in care ne-am regasi de n-ar trebui sa ne invatam chipul pe dinafara si sa-l purtam pina in bratele Salomeei. in cui profund fara simturi un soricel alb si ultimul sunet ce iese din pieptul taiat e burghiu sapind temelia unui fel de casa - cuvint din care n-am inteles niciodata nimic - maison construction destinee a l'habitation humainc nome. nome. sweet home. there is no place there is no place III pentru ca fiecare grai are guma arabica sa intre sunet si obiect intre obiect si ceea ce acesta exprima obiect care trebuie odata stiut fata de scaunul stind in patru labe si suportindu-ma nimic de obiectat nimic de aruncat inspre ele atunci intelegerea flutura ca perdeaua dupa care asculta Polonius doar o cetate tactila strabatuta de acul celor trei zeci de centimetri ce ne despart doar aceasta ingenunchere marunta care imblinzea disparat mastile prin care o privim rind pe rind obiect care trebuie plasat odata in blestemaml spatiu pe care-l judecam in functie de binecuvintatul timp, pe care-l judecam dupa ghemul din virful osului stern care a inceput sa se subtieze, dupa locul feeric ocupat cu forta de inima si ea ocupata de o multime de goluri ocupate de o multime de goluri ocupate cu umplerea existentei sale IV insistenta a oglindirii de sine, dupa ce te-ai lasat deoparte, carare peste care sare o pisica de jad prevenindu-te asupra unei finalitati absconse si miorlaitoare acum cind puii din pintecul ei se pregatesc sa nu mai ajunga; doar pentru a ineca un verb logodit cu raul da-le un nume Amina Aeda Aema Anada Area Beuna Beana Bieta Bonua Buota Leima Leada Liuta Lomina Luceea Maina Menida Modea Motina Mulosa Siuta Sotea Somota Surita Sustuna clipeste ochiul miscarii V necunoscuti cromozomi in x si y ai zeului pe un ecran patat - iata vederea. Danaide umplind o fintina pe scripeti, sarpe in forma de opt infinituri marunte sugind realul din atita realitate prin pleoape oblice in lichid colorat - in unele seri spiritul isi pipaie umerii fara un cuvint, lasind adevarul liber si putregait ca o portocala acoperita cu piele de sconcs - ma iau si ma duc la marginea marii cea atit de satula de continut ma intind pe nisip si-mi pompez inima pentru o mare traversare de sensuri algele mov si firul de praf dintr-o perla predica violent chietismul acolo-ntilnesc Trecatorul - il implor il dobor il strivesc il zdorbesc il chircesc asteptind un semn cit de mic "in lungile mantale, ca palosul la coapsa si cu crucea pe piept si afara de scarlatul tocurilor invesmintati, impanglicati si impanosati numai in aur si verde, verde si aur, asteptam ca surghiunul nostru pe pamint sa ia sfirsit. Si plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare apune peste bolti din ce in ce mai uriase in gol. Si ne topeam in purpura asfintitului." |
|||
Pune poezia Hermes pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |