De parca-a venit viteazul din basm,
mi-a-ntins margeaua aceasta, zicandu-mi:
Ia seama, ca-i mica, sa n-o pierzi!
De parca s-ar fi r upt din soare
margeaua aceasta
un strop de foc,
pe care cresc vii si grane bogate,
legume si case,
iar din ele rasar copiii
un fel de bucurie
care porneste prin vai,
pe unde, apoi, s-adapostesc satele noastre,
pline de ciresi si meri, si prasazi,
pline de patr unjel si leustean, si vis
O, margeaua aceasta de foc,
pe care o poar ta la gatul lor fr umos
femeile de-aici!
Ce-ascunde-nauntru margeaua aceasta?
Poate stramosi morti in razboie,
guri flamande, picioare desculte,
copii vagabonzi,
cersetori si pocnete de bice turcesti
Ascunde o lume fara morminte si case,
deschide scrierile lui Cantemir
si vezi in amanuntit litera,
ce-a vrut sa povesteasca?
Margeaua aceasta de foc,
pe care o poar ta la gatul lor fr umos
femeile de-aici,
pentru ca pruncii
sa aiba de ce sa se tina
cand sug laptele
mamei
|