Locul pe care stau rade.
Gardul are sar ma si poarta.
Incearca stalpul si-l gadila,
Numai el n-a ras niciodata.
Incearca stanca si-o muta,
Ca pe-un sfesnic cu soare,
Se usuca apa in ciutura,
Bauta pana la izvoare.
Incearca pe ochi umbra de miel,
Poate-ar fi cumva sa te stii,
Caci in sarma se toarna otel,
Cum te torni si tu in copii.
Nu-i locul de vina ca rade,
Astfel si-aminteste de plans.
Incearca si stanca si-o gadila,
Ca de mult n-a mai ras.
Paragina-n lanturi adanca
Rade si ea retezata
Numai stalpul acesta inca,
Numai el n-a ras niciodata.
|