Stefan cel Mare si Sfant

In batalii, ca-ntr-un infern,
Intrai cu chiot si arcasi,
Dar la Moldova n-ai sfarsit
Cu poftele in buclucasi.
Caci ti-au lipsit si ani destui,
Paduri de oameni si stejari,
Cu tot ce-i viu pe-acest pamant
Sa bati in cete de avari.
Sa-mprastii nori de nepoftiti,
Cu fel de fel de otomani
Ce, dusmanindu-ne de moarte,
Nici n-au stiut de ce-s dusmani.
Li s-a parut ca-i miere focul,
Ca n-avem sange dureros,
Ca te-am uitat, Slavite Domn,
Ca sufletul ni-i de prisos.
Ca vom pieri, lasand pamantul
Si el sa piara fara noi,
Dar am venit, Maria Ta,
Sa-ti spun: Intoarce-te-napoi.
Te cere timpul, te r ugam,
In tara-s multe de facut,
Poporul astazi la izvoare
Se-ncepe iar neinceput.
Caci deasa-i peste noi multimea
De buclucasi ce nu-nteleg

Ca noi dorim pamantul nostru,
Cand lor li-i mic chiar globu-ntreg.
Ca noi ne vrem stapani acasa
O casa veche de sar mani,
Dar se repeta timpul, Stefan,
Si azi cu vechi contemporani.
Si nu-i alt drum o deste ptare,
Popor ul ce se vrea popor
Alege din trecutul sau
Tot ce-i este viitor.
Intoarce-te, Maria Ta,
Te-asteapta tara si ai tai,
Te chem, Slavite, nu te laud
Te laude dusmanii tai.