| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Din evoe
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Liviu Ioan Stoiciu
|
|||
|
|
|||
| SALUT, argonauti ! strigam eu, in fantana, daca eram trimis sa scot apa, de mama, la pranz ( cand venea ea acasa sa manance, de pe camp) : era o regula atunci o data luam galeata, plina si in picioarele goale fugeam de aici, de peste linie, la bariera, sa sting lana (de aur ? de unde) pe berbec (unul, al picherului legat de gard in drum, sa pasca in sant : pe el calaream eu), aprinsa din senin : nu zbtira, ma, baiete, pe el, ziua, pe amandoua, in vis, sarea in sus cantoniereasa si eu si mai si strigam : salut, ba si voua, zei de rau, cu trestie pe cap era o caldura ! si, dupa ce, ai mei strangeau masa, ma moleseam, asa si stateam cu ochii nicaieri, la orizon, dus si vedeam iar ciclopul, cu o carte de magie, in buzunar, cum se piaptana (cu grebla), indragostit si isi taie barba, cu secera si auzeam in interiorul meu, un huiet : iar se ciocnesc stancile (Simplegate), ziceam si amorteam, tot cu gandul, aha la o vrajitoare, salbatic, nu ? si pana cand in sfarsit, imi apareai tu, sirena, cu chip de sora mai mare, Mela si cu trup de pasare, sa ma culci (ca dormi pe picioare, ba), obligatoriu, dupa amiaza (ha) TU, DAR, ITI TRAGI CIORAPUL, stai la portile palatului (nu in ceruri, nu, ci in pod, la grajd), cu o rochie intoarsa pe tine si cu un bici de imblanzitoare in maini, mirosind a gaz (asa ! a sters si ea sticlele la felinare, de lampa, la bariera, ce), stai in fata butoaielor, unul cu darurile binelui, altul cu darurile raului si nu stii la care sa dai drumul azi : fa, o intreb eu, fluturele sunt pe scara, o acadea nu gasesti pe acolo ? (a"ca a- titudine estetica a ?") si o data ma trec broboanele : vine fulgerul !.. vaz cum i se ridica si cum : se coboara parul, pieptanat pe frunte, din nucul (balaur si el cu o suta de capete) : vaz, iar cum iese pisica, innebunita, numai schelet, din bucatarie alungata de un dulau, cu doua guri, cum in sapca de ceferist, a lui tata, Mira Lahesis, impodobita cu coronita, din flori de pajisti ii trage sortii, cu noua luni inainte de nastere, Sofiei, surioara mea, sinucigase si cum tu, ah, colega mea de banca, in scoala primara, in sat, vii, in vis si imi dai drumul la sange, femeie, jumatate sarpe |
|||
Pune poezia Din evoe pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |