 |
|
 |
| Lista completa a autorilor |
| Adaugare poezii | |
|
|
1917
| Autentificare | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
Focul tacu. E zi de odihna. Privim din transee
reteaua, livada cu flori, si zdrentele-n sarma.
Simti Pastile-n linisti. Inca o data cei zece tovarasi
stam intr-o groapa, asemenea barcii fara de carma.
Scumpe fapturi, fluturi multi, navalesc din apus
cu-nalte sclipiri jucause, curate.
Trec pe deasupra in palcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat si rapus.
Mane bataia va-ncepe din nou. Fii, inima ¬lemn,
cand fiecare-n tacere se-ntreaba: care pe munte
cadea-va intaiul? - Cand fiecare pe cealalta frunte
ar vrea sa citeasca un semn.
Eu singur le zic: Fiti linistiti! Odata cu zorile
cadea-vor intai nu oameni, ci florile!
Dediteii acestia cu bluze albastre,
papadii cu coifuri de aur ca ale noastre!
a1938i
Autor: Lucian Blaga
Poezia 1917 de Lucian Blaga
 | Comentarii |
 | Adauga comentariu pentru poezie |
