BUNAVESTIRE
In noaptea asta lunga, fara sfarsit,
o femeie umbla subt cerul apropiat.
Ea intelege mai putin decat oricine
minunea ce s-a-ntamplat.
Aude sori cantareti, intreaba,
intreaba si nu intelege.
In trupul ei sta inchis ca intr-o temnita buna
un prunc.
De noua ori se-nvarte discul lunei
in jurul pruncului.
El ramane nemiscat si creste mirandu-se.
....................................................................
In noua noapte fara sfarsit
ciobanii pazesc nasterea unor semne ceresti.
Ma duc intre ei sa vestesc:
Taiati-va mieii pe cruce
In amintirea jertfei ce se va face.
Ridicati-va de langa foc
in cojoace cu flacari de lana.
Luati faclia ce-am aprins-o
in steaua coborata
deasupra ieslelor roase de boi
si dati-o mai departe
din mana in mana.
In curand fiul omului va cauta un loc
unde sa-si culce capul,
razimandu-si-1 ca si voi
de pietre ori de cani adormiti.
In curand ranile purtate prin vaile noastre
s-or vindeca
inchizandu-se ca florile la intuneric.
In curand picioare albe
vor umbla peste ape.
a1924i
Autor: Lucian Blaga Poezia BUNAVESTIRE de Lucian Blaga
|