inganand prin vai taria suna ramul, suna glia. Focuri ard, albastre ruguri. Pomii simt dureri de muguri.
Prinsi de duhul inverzirii prin gradini ne-nsufletim. Pe masura-nalta-a firii gandul ni-l dezmarginim.
Ce-am uitat aprindem iara. Sub vesminte ne ghicim. Cautam in primavara un taram ce-l banuim.
Cautam pamantul unde mitic sa ne-alcatuim, ochi ca oameni sa deschidem, dar ca pomii sa-nflorim.
|