GANDURILE UNUI MORT
De mana-as prinde timpul ca sa-i pipai
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acum pe pamant?
Mai curg aceleasi stele peste fruntea lui in stoluri
si din stupii mei
mai zboara roiuri de albine spre paduri?
Tu inima esti linistita-acum!
Mult a trecut
de cand imi resfrangeai in pieptul scund
un soare nou in fiecare dimineata
si-o suferinta veche-n orisice amurg?
O zi?
sau poate veacuri?
Un stanjen doar deasupra mea-i lumina.
Flori cu sani de lapte imi apasa lutul.
Sa pot
eu mi-as intinde mana si le-as strange-ntr-un manunchi
sa le cobor la mine,
dar
pamantul poate nu mai are flori.
Gandul meu si vesnicia seamana
ca niste gemeni.
Ce lume se va zbate azi in valurile zilei?
Ades un zgomot surd ma face sa tresar.
Sa fie pasii sprinteni ai iubirii mele,
sau e moarta si ea
de sute si de mii de ani?
Sa fie pasii mici si guralivi ai ei
sau poate pe pamant e toamna
si niste fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormant,
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine ?
Lucian Blaga
Autor: Lucian Blaga Poezia GANDURILE UNUI MORT de Lucian Blaga
|