IN MAREA TRECERE
Soarele-n zenit tine cantarul zilei.
Cerul se daruieste apelor de jos.
Cu ochi cuminti, dobitoace in trecere
isi privesc fara de spaima umbra in albii.
Frunzare se boltesc adanci
peste o-ntreaga poveste.
Nimic nu vrea sa fie altfel decat este.
Numai sangele meu striga din paduri
dupa indepartata-i copilarie,
ca un cerb batran
dupa ciuta lui pierduta in moarte.
Poate a pierit sub stanci.
Poate s-a cufundat in pamant.
In zadar i-astept vestile,
numai pesteri rasuna,
paraie se cer in adanc.
Sange fara raspuns,
o, de-ar fi liniste, cat de bine s-ar auzi
ciuta calcand prin moarte.
Tot mai departe sovai pe drum, -
si ca un ucigas ce-astupa cu naframa
o gura invinsa,
inchid cu pumnul toate izvoarele,
pentru totdeauna sa taca,
sa taca.
Lucian Blaga
Autor: Lucian Blaga Poezia IN MAREA TRECERE de Lucian Blaga
|