LA MÂNASTIRE
De trei zile luna creste ca un fagure
de miere intr-un stup.
La manastire vine-o baba. Zice:
"Staret purtator de bolti ceresti,
sa faci o rugaciune
de iesirea sufletelului din trup".
"Pentru cine?"
"Pentru mine."
Luna - s-a coborat pe-o biblie
si de pe file
priveste inapoi la chipul ei spre cer.
Cu miros de ger in lana vine un batran.
Ii sunt obrajii zdrentuiti
intocmai ca un prapur vechi:
"Parinte bun, ti-aduc o pane si un strop
de vin, ca sa se roage la altar blandetea ta".
"Pentru cine?"
"Pentru turma de oite."
Intr-un tarziu, o fata. Stele care cad
sau poate-un vant de toamn-ar sti sa spuna
c-a fost frumoasa fata mai demult.
Zice:
"Sa tii o liturghie, staret sfant".
"Pentru cine?"
"Pentru - gandul meu."
Luna s-a-ngradit c-un curcubeu.
a1921i
Autor: Lucian Blaga Poezia LA MÂNASTIRE de Lucian Blaga
|