Aprile era moale. Stele calde mai nasteau
prin preajm'a. Si marea Dumnezeu si-o dibuia. Zarea si
muntele si focul. Fapturile purtau in piepturi ce inimi, inca de lumina, prin tot locul!
Vedea acolo intre patru rauri leul si mioarele. Nimic nu-l lauda mai din adanc decat
izvoarele. Prin crengi de pini sunau atomii si paunii, si aripi nevazute s-auzeau in poarta lunii.
Un gures si obstesc descant era, pe-aproape
si departe. Iar El privea. Pe tine te vazu de-a dreapta
mea, inalta, dumineca aceea bucurandu-mi.
Si-a zis: Sunt bune toate foarte!
Ne tulbura chemarea unor ierburi. Ne cerea
vazduhul. Un fluviu de sange-n seara se trezea -
mistuitor arzandu-si malul Noi aripi nu aveam, dar
umerii - gata erau umerii de zbor.
|