De cate ori la tine ma gandesc in mine o cetate se desteapta prin care ma intorc cu pas regesc, spre-o Penelopa apriga si dreapta.
Dar tu de mult te-ai risipit in scrum Pe zidurile vechi ascult cum creste o iedera de viscol si de fum si umbra ta o strange-n chingi, hoteste.
In agora se-aduna intelepti si se vorbeste numai despre tine, de tine ce-n ruine stai si astepti - ascunsa printre amfore eline -
sa te descopar si sa te inalt sus peste ziduri, sa te-arati multimii, asa cum esti in aur si in smalt, cu geometrii secrete scrise-n linii.
Dar cand sa te ridic din amintiri, un vant hain deschide-n mine-o usa si spulbera comorile subtiri si le preface-n timp si in cenusa.
|