Mona-Monada (XIII)

Vezi toate poeziile poetului



Metafora isi infige
Lancea.
Metafora ma umileste.
Metafora imi rastoarna seducatorul blid cu mazare
Doarme acarul
Ia aceasta intretaiere arbitrara de sensuri.
Doarme si mama la aceasta ora cu o icoana pe brate, timp in care paingul isi face rondul de noapte
Sticle goale, heruvi cu capetele sparte marturii ale noptilor albe.
Si-aceste manuscrise aceasta ceara de pe fata mea hirsuta.
Aud prin buruieni prin noroaie prin bahluiuri

cum se taraste
sarpele:
cum vine mohoratul
sa ne aduca vestea vestea vestea
(ne rasturnam deodata din canoe)
Despre carnea ta pot sa spun: ea nu schimba cu nimic fata noptii -doar sanii tai leganandu-se imi ofera imaginea trecerii:
orb sunt
in centrul de greutate al pendulei


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Mona-Monada (XIII) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani