Doina

Vezi toate poeziile poetului



Nu, nu plang, mi-a raspuns
Maicuta batrana,
Cu braul de lana.
Numai uneori simt ca obrazul meu
E pamantul,
Pe care s-a prabusit
Mesterul
Manole
Si-atunci, dupa obiceiul din vechime.
Trebuie sa-l insemn
Cu doua izvoare.
Asa a fost intr-o zi
Cand l-am trimis la oaste
Pe fiul meu
Tudor,
Primenindu-l, ca era
Duminica dimineata,
In camasa mortii.

Asa a fost cand
A cazut de pe manastirea lui
Aure]
Vlaicu,
Dragul de el, o nimerise atat de frumoasa
Ca si zburase!
Si asa a fost
De multe ori,
N-am istoria acum la mine
Sa-ti povestesc.
Nu, nu plang, numai ca simt uneori
Ca obrazul meu e pamantul
Si trebuie sa-l insemn, dupa obiceiul din vechime,
Cu doua izvoare.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Doina pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani