Apari sa dai lumina

Vezi toate poeziile poetului




Apari sa dai lumina arcatelor feresti,
Sa vaz in templu-i zana cu farmece ceresti.
Prin vremea trecatoare luceste prea curat
Un chip taiat de dalta, de-a pururi adorat.
Privi-te-voi cu ochii in lacrime fierbinti
O, marmura, aibi mila de-a mele rugaminti!
Indura-te si lasa privirea-mi s-o consol
La alba stralucire a gatului tau gol,
La dulcea rotunzire a sanilor ce cresc,
La noaptea cea adanca din ochiul tau ceresc,
Sa vad ca de privirea-mi tacand te infiori
O, marmura, aibi mila de ochii-mi rugatori!
As vrea cu-a mele lacrimi picioarele sa-ti scald,
In dulcea-nfiorare a sufletului cald,

Sa mor patruns de jalea amorului meu sfant,
Ca lebada ce moare de propriul ei cant,
Sa mor de-ntaia raza din ochii tai cei reci
O, marmura, aibi mila de stingerea-mi pe veci!
Ca iarna cea eterna a Nordului polar
Se-ntinde amortirea in sufletu-mi amar,
Nimic nu lumineaza astei pustietati,
Doar sloiurile par ca ruine de cetati,
Plutind de asprul vicol al mortii cei de veci
Tu ramura-nflorita pe visul meu te pleci!
Din lumea de mizerii si fara de-nteles
Cu ochii cei de gheata ai mortii m-am ales
Si totu-mi pare vested, cazut si uniform.
Sunt insetat de somnul pamantului s-adorm,
Incat numai de nume imi pare ca exist
Tu doar rasai c-un zambet in visul meu cel trist!
Cu ochii tai de inger ma mangai si ma minti,
Caci ei cuprind o lume de dulci fagaduinti,
De-amor fara de margini, de scumpe fericiri,
Cum nu se afla-n lumea aceasta nicairi,
Caci este umbra blanda-a iubirii cei de veci,
Ce trece cu intreaga-i putere, pe cand treci!
Nici luna plutitoare, nici stelele din cer
N-or sa patrunza-n lumea trecutelor dureri,
N-or sa patrunz-amarul pierdutei tinereti,
Macar sa am de-acuma o suta de vieti,

Caci sufletu-mi de-atuncea e-atat de-ntunecat
Doar ochii tai de inger in visul meu strabat!
Ca toamna cea tarzie e viata mea, si cad
Iluzii ca si frunza pe undele de vad,
Si nici o bucurie in cale-mi nu culeg,
Nimic de care-n lume iubirea sa mi-o leg,
Pustiul si uratul de-a pururi ma cuprind
Doar bratele-ti de marmur in visul meu se-ntind!
Precum corabii negre se leagana de vant
Cu panzele-atarnate departe de pamant,
Cum intre cer si mare trec pasarile stol,
Trec gandurile mele a sufletului gol,
Intind ale lor aripi spre negre departari
Tu numai esti in visu-mi luceafarul pe mari.
Cu aspra nepasare tu sufletu-mi aduci
Pe cele doua brate intinse-a sfintei cruci
Si buzele-nsetate cu fiere mi le uzi;
Cand ruga mea fierbinte nu vrei sa o auzi,
Ma faci partas in lume durerilor lui Crist
O, marmura, aibi mila de sufletul meu trist!
Dar te cobori, divino, patrunsa de-al meu glas,
Mai mandra, tot mai mandra la fiecare pas
Visez, ori e aievea? Tu esti in adevar!
Tu treci cu mana alba prin vitele de par?
Daca visez, ma tine in vis, privindu-mi drept
O, marmura, aibi mila sa nu ma mai destept!


Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Apari sa dai lumina pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani